Glandele perianale se află la nivelul anusului. Sunt de fapt ca două buzunare mici, situate de ambele părți ale anusului, care conțin secreții utilizate de strămoșii câinelui pentru a-și marca teritoriul. Se mai numesc saci anali. Aceste buzunare sunt conectate la rect prin conducte care se deschid la câțiva milimetri de anus. Când sacii anali sunt supraîncarcati sau când conținutul lor nu este eliminat în mod natural, aceștia se măresc și există riscul de infecție.
Care sunt simptomele bolii glandei perianale?
Cel mai caracteristic semn al inflamării glandelor perianale este așa-numita ,,poziţia săniușului”: câinele își freacă anusul de pământ trăgându-se (folosindu-și labele din față) în poziție așezată. Acest lucru provoacă mâncărime severă în regiunea perianală și duce la lins frenetic și iritarea anusului (roșeață sau chiar răni cauzate de lins).
Care sunt principalele cauze?
Predispoziții
Unii câini sunt mai predispuși la golirea slabă a glandelor perianale. Aceștia sunt în majoritate câinii de talie mică și mijlocie.
Pentru câinii sensibili, glandele trebuie golite în mod regulat (în medie de două ori pe an) pentru a evita orice risc de infecție. Această procedură se va face într-un cabinet veterinar Suceava, unde medicul va goli glandele anale.
Obstrucția canalului anal
Angorjarea glandelor anale este cauzată adesea de prezenţa unui corp străin care obstrucționează conducta de evacuare. Secrețiile se acumulează, sacii anali se întind și devin dureroși.
Originile obstrucției pot fi:
– o spiculă: un fel de iarbă uscată capabilă să pătrundă și să progreseze sub piele și în cea mai mică deschidere (mai ales vara);
– un parazit intestinal: anumiți paraziţi la câini depun ouă care sunt evacuate de animal sub forma unui segment de mărimea unui bob de orez. Acest segment uneori este cazat în canalul anal provocând o obstrucție. Iritarea si durere în zonă pot fi prezente din cauza canalului anal care este blocat.
– o tumoare a sacului anal, a glandelor perianale sau a rectului: masele tumorale pot bloca evacuarea conținutului sacului anal. Aceste tumori afectează în general câinii cu vârste cuprinse între 8 și 10 ani.
Ce complicaţii pot apărea?
Dacă nu este eliminată cauza obstrucției sau dacă glanda nu este golită manual, secrețiile vor continua să se acumuleze și vor provoca o infecție (dezvoltarea bacteriilor de tip Streptococcus sau Staphylococcus). Iritarea și inflamația zonei perianale pot duce la formarea unui abces sau chiar a unei fistule, care este întotdeauna un prognostic îngrijorător, deoarece zona anală este dificil de tratat.
În ce consta tratamentul?
Când câinele prezintă semne de inflamare ale glandelor perianale, stăpânii trebuie să se asigure că patrupedul este la zi cu tratamentul de deparazitare. În multe cazuri, paraziţii intestinali sunt la originea obstrucției canalelor, precum și a mâncărimii anale. Dacă semnele nu dispar în ciuda deparazitarii, câinele va trebui dus la medicul veterinar. Acesta va efectua golirea glandelor perianale şi va prescrie tratamentul adecvat.
Există o procedură chirurgicală pentru animalele predispuse la recidive frecvente, care implică îndepărtarea sacilor anali. Această intervenție, care nu prezintă alte inconveniente pentru viața câinelui, va fi efectuată de medicul veterinar sub anestezie generală.
Însă pentru a preveni complicaţiile, este foarte important ca stăpânul patrupedului să nu aștepte formarea unui abces pentru a lua măsuri.
Discussion about this post